Te urăsc pentru că-mi face rău aerul. Te urăsc pentru că mă dor dimineţile care mai au încă o şansă. Te urăsc pentru că toamna vine după vară şi pentru că mi-e târziu când ţi-e indiferent. Şi te urăsc fiindcă mi-e bine când ţi-e bine – şi mi-e frică. Te mai urăsc şi pentru că ai părul negru şi ochii de parcă mi s-ar întâmpla să exist. Apoi, te urăsc fiindcă mi-aş dori să-ţi închid memoria şi zâmbetul în buzunar (la piept), ca să depinzi de mine şi să mă rogi când vrei să fii. Şi te urăsc pentru că habar n-ai ce minuţios te pot urî şi pentru că mă crezi benign – iar eu nu sunt. În fine, te urăsc fiindcă toţi mă văd cum nu-s capabil să te urăsc nici când ai merita. Nu râde ca o proastă, chiar te urăsc! Iubeşte-mă şi tu un pic, te rog.

Anunțuri