Aş vrea să te doară un pic (doar un pic, o secundă) unghiul sub care vocea ta îmi cade pe vene. Aş vrea să mi te doară absenţa de faţă ca pe mine a ta – un minut. Aş vrea să fii eu când mă doare că eşti (nu mai mult de o clipă). Aş mai vrea să mă vrei măcar atât cât încerc să te uit (aproape deloc, dar nu chiar). După care aş alerga să-ţi fiu cald nimic sub picioare, să mă ierţi cât exist (uneori) lângă tine. Şi, poate, la sfârşit, să mă crezi. Jumătate măcar, doar un pic – e destul.

Anunțuri