Trezeşte-o, Doamne, până asfinţim. Sărută-i glasul să mă vadă şi suflă-i urma cu vederea Ta. Te rog, trezeşte-o până ca tăcerea să micşoreze tot, până să-ngheţe în pahare timpul! Scufundă Marea, dacă vrei, topeşte focul heruvimilor, numai trezeşte-o! Şi fă-mă câine de pământ, îndoaie-mă cât să m-aud cum plec, dar adu-mi-o-n căuşul dimineţii! O clipă. Vrei? De ce să mi-o mai fi lăsat în preajmă, când n-o trezeşti?

Şi dacă, Doamne, tot nu vrei, atunci – Te rog – iubeşte-o pentru mine. Va fi puţin. Îţi mulţumesc.

Anunțuri