Încă mai burniţează. Un timp cu ziduri jilave, când începutul a îmbătrânit. O notă invers pe oglinda rigolei, singurătatea străzii şi memoria mută. Apoi alcoolul şi toţi  îngerii mei sculptaţi în absenţă. Lumini care mimează viaţa printre figuri de ceară în urechea lui Dumnezeu. Şi mă strecor uneori între tine şi vid, parcă aş exista.

Un joc de-a burniţa, când mă mai prinde noaptea lângă sărutul tău plecat.

Anunțuri