De ce mi-e frică? De ce de mine, de mâine, de mânie?… De ce mi-e frică să-ţi văd zâmbetul feroce printre hălcile de vreme scurse degeaba? De ce mă cauţi atunci când vreau să dorm? De ce respir? De ce încă nu m-am ridicat să le strivesc mutra fantasmelor călâi din jur, de ce lama din buzunar încă n-a intrat în cărnurile sfătuitorilor? De ce dispari când te întreb de ce? De ce mă duc mereu cu vorba, de ce prefer o închisoare amabilă decât o libertate criminală? De ce nu mă urc pe scenă să latru – mai degrabă decât să rămân alături şuşotindu-mi limitele? De ce refuz evidenţa că mă trezesc în fiecare zi puţin mai rece decât ieri? De ce, cu toate astea, îţi mai visez îmbrăţişarea, de ce nu te-aş gâtui din dragoste mai degrabă decât să te pierd din laşitate? Chiar crezi că nu te mai simt când îmi răsufli-n aer, chiar crezi că nu îmi pot ghici cuvintele topindu-se la un braţ de umerii tăi, că te-am crezut vreodată când m-ai ignorat? De ce nu ţi-aş crăpa uşa cu toporul demenţei de a nu te avea, de ce mai deschid ochii în dimineţile rătăcite prin absenţa ta luxuriantă? Ţi-am pregătit ore negândite, ascultă-mă, răspunde-mi!, răspunde-mi pentru ce nu aş pândi la colţul ascunzişurilor tale ostentative! De ce nu te-aş purta acolo unde nici blestemele celor care ne iubesc nu ne-ar ajunge? Chiar nu mă crezi capabil să admit că totul s-a terminat înaintea naşterii mele şi că nu există cale fără tine prin labirintul unui destin imbecil? De ce nu vrei s-auzi acele zile când orbecăiam unul în coasta celuilalt, când monstruozitatea unei despărţiri congenitale ne îmbăta mimând fericirea? Totul va fi doar fum de sânge, hohot vid, mâini încleştate asupra unor imagini care putrezesc în locul nostru! Chiar crezi că mă distrug pe gratis? Voi înşeua durerea  pentru şoldurile tale mincinoase, voi călca peste cadavrele memoriei, voi profana tăceri şi timpuri, mă voi retrage în crisalida morţii, te voi fixa de pe acea plajă îngheţată unde n-am apucat să ne sărutăm! De ce sunt mic şi beat în preajma ta – când aş putea să rup în două cerul? De ce? De ce nu te apuc de plete să te târăsc în faţa nimicului, în prag de fire, în pupila torturii? De ce mă doare când apari şi mă paralizează că m-atingi?

            Nu te împiedica de mine, te implor.

            (“Încearcă, nu contează. Te aştept”).

Anunțuri