Traversam o complicată intersecţie când mi-am adus aminte că nu am cumpărat ţigări. M-am oprit o clipă, însă poliţistul de acolo m-a ţintit sever, făcându-mi semn să trec mai repede:

Age quod agis!, m-a îndemnat.

Există chioşcuri şi de partea cealaltă, aşa că, superstiţios, nu m-am întors din drum.

Cinci minute mai târziu, înarmat cu două pachete proaspete, mă îndreptam spre bloc. La intrarea în gang, am auzit un horcăit. Era pe înserate. Lângă un tei am zărit un porc. Era întins cu burta în sus, despicată, şi respira agonic. Pentru a-i ţine despicătura largă, îi fusese pusă o carte mare – ca piedică. Sângele gâlgâia, dar paginile nu fuseseră atinse. M-am uitat în preajmă şi am luat cartea. O ediţie germană a Poeticii lui Aristotel. Am răsfoit-o un pic (nu aveam lumină destulă), apoi am încercat s-o fixez la loc. N-am reuşit. Am lăsat-o alături, asigurându-mă că nu am fost observat. Apoi am mers îndărăt către gang. Mi-am aruncat privirea în urmă. Porcul încerca să mănânce cartea. O pisică tărcată se scărpina mai încolo.

Am ajuns la vreme acasă.

Anunțuri