Acelaşi tavan. Puţin rece, cât să fie bine aici. Mă uit peste cap: o fâşie de cer. Este alb. O farfurie atinge un pahar; mai stau. Vei apărea în dormitor (ştiu) să-ţi iei cartea. Mirosul cafelei – cu tine. Şi, fără să deschid ochii, voi duce braţul către mijlocul tău. Abia 10,30. Până la prânz avem tot timpul. Sau până seara. Nici nu contează. Până la urmă. Aştept, oricum.

Anunțuri