N-a fost aşa. Ţi-am spus. Am tăiat frigul, am înnodat valurile. Şi nu e prima oară. Habar n-ai când eram întins, aproape nevăzut, gândindu-ţi glasul, tăcându-te să te adun în piept. Habar nu ai. Dar sânii tăi păstrează încă pupila de sânge din linia orizontului – când mi-am zdrobit genunchii numai ca să rămâi la fel. Mereu la fel – ca spaima şi ca Marea.

Anunțuri