Trecusem de colţ, începeam să cobor. Lângă zidul unei clădiri, am văzut o siluetă imobilă. Tăcuse nu doar din glas, ci cu totul. Apoi (demult, probabil), tăcerea i se desprinsese de pe chip. Faţa îi era goală, iar în penumbra caldarâmului zăceau cuvintele  crăpate. Am alergat.

            (Era deja târziu. Acasă, în oglindă, mă aştepta un fulger).

Anunțuri