Eram gata să cred că de la început a fost prea târziu. Că până şi frigul de pe o ramură din geam când mă lipesc de sânii tăi, că şi după-amiezele în care te aproximez pe câte-o filă întristată (ascuns într-un pahar de whisky) nu sunt decât o glumă îndoielnică. Eram pe cale să demontez paşi, ore şi consoane, să uit culori şi încăperi, ciorne şi păsări. Din prag, lumea s-a-ntors. Avea un singur nume logic, definitiv şi necesar: Beethoven.

Anunțuri