Căldura căderii, acolo unde nu se întâmplă nimic fără tine. Imaginea de coşmar de ninsoare de fir alb de fire de călău de călăuze de umbre de nu se mai ştie când. Obiecte vagi cu suflul în prezenţă, în cercul pântecului în plin centru. Şi încă mai aproape de zero în afară, degeaba şi totuşi râzând printre hienele uitate, ascuns de rest, ascuns de mine printre algele părului tău negru de amintiri şi blesteme de nectar şi de alcooluri. Şi poate că asta era tot. Sau totul.

Anunțuri