Există patru locuri unde zăpada nu se-aşterne. Două – cu faţa-n Răsărit. Iar două – mai vinovate, uluite – către Apus. Şi vârfurile aproape se ating. Sunt patru coridoare verticale. Patru absenţe. Mulaje ale nemişcării – la cotul unei străzi mărunte. Acel sărut mai frige în asfalt – peste încrâncenări (nu mai vorbesc de sâni) şi prăbuşiri.

Un felinar tăcut – să-nece vidul – mai viscolit – , de parcă nu m-aş fi-ntâmplat cu tine – şi restul mi-e indiferent.

Anunțuri