Chiar şi atunci! Ori mai ales atunci! Nu ai de ce să mai întrebi. Sunt câţiva martori – singurătăţile disimulate, frunzele din gheaţă, minciunile (că poate râdem), un drum, un obiect indiferent – pe care l-ai atins în treacăt. Îmbătrâneşte ca să-ţi dovedesc! Fii timp şi moarte (nu-i complicat) – şi eu voi învia cu tine.

            Buzele tale sunt aer de-mi tremură genunchii (de nervi) – cât vrei să mai dispar ca să îmi fii, ca să mă crezi, ca să îndoi lumina până să ne lase acolo unde suntem – când suntem, când mai vii, când…

            Aşa e… E nedrept, aşa e…

Anunțuri