Cuvinte pentru fiecare pleoapă de vreme. De peste Mare – din margini –, de peste  răgetele destrămării, goală ca tine. Algă de ceaţă – marcată cu fierul – degeaba. Lumină de mâine (de mine, de mânie), târâtă prin virgule bolnave de amândoi şi prinsă în apele demenţei. De ce n-am îngheţa îmbrăţişaţi – ca dinţii  unei fisuri în litera numelor noastre? Acum te rog, te rog să te evapori, să te respir şi să fii rece, o sabie în plămâni! Te rog! Te rog să fii cum n-ai cum să nu fii! Dispar…

Anunțuri