Ţi-am visat vocea. Nu avea chip – şi nu vorbea. Nu existai decât sonor, nederanjată nici măcar de sens. Pluteai fără spaţiu (fiindcă, altfel, te vedeam), ba chiar şi fără plutire. Şi timpul devenise cald. Nu era timp. Doar un sărut. O noapte fără întuneric, fără nimeni, cu o singură notă repetată în două limbi fără cuvinte.

Anunțuri