Aş putea să îmbrac o planetă mai mare în umbra dorinţei. Ar fi acolo Mări şi, printre ele, continente. Pe continente – ţări. În ţări – pesemne că  oraşe. Într-un oraş ar fi un cartier în care s-ar găsi un parc. În parc – un tei. În faţa teiului ar fi balconul apartamentului meu, care nu ştiu ce dihanie aş fi (cu planetele mai mari nu-s niciodată sigur), însă e limpede că te-aş dori şi mai şi. Apoi tot aşa, planetă cu planetă şi tei cu tei, până când această hiperbolă insuficientă ar ajunge aproape la jumătatea realităţii prezente.

Anunțuri