Atunci când minţi de râd copacii, când ai simpatica impresie că mă laud că mă detest că te laud orgolios (mie întâi), când ştii că ştiu şi bănuieşti că ştiu că ştii că ştiu (dar te bazezi pe unele antecedente favorabile), când eşti ocupată în asemenea hal încât aflu întâmplător că aseară (indiferent ce seară) ai fost acolo unde credeai că m-ai convins că nu poţi veni, când mă săruţi de parcă eu aş fi de vină că te simţi tu vinovată că m-ai sărutat (fiindcă eu îmi doream asta), când mă vrei şi mă ocoleşti fiindcă te-am vrut până ce ai înţeles că merit să mă vrei, când e atâta soare încât aproape că te urăsc în fiecare bucăţică de frunză pe care n-am timp să o văd pentru că mă gândesc la tine (scorpie!), când mă observi cum te observ şi te prefaci că te uiţi acolo unde crezi că – naiv, desigur – voi presupune că te uiţi (ca să primeşti o confirmare pe care te prefaci că n-ai observat-o), când te-aş călca în picioare ca să am de ce să-mi ador apoi urmele – şi când îţi pui la gheaţă telefonul şi privirea – în toate cazurile astea, cum naibii, eşti perfectă.

Anunțuri