Cine eşti? Mai conţii ceva, ceva dincolo de ceea ce însemni? Ştii încă să laşi urme, să mişti o cutie cu jucării defecte, o ţigară? Sau toată oboseala te-a închis într-o nemurire soră cu umbra care uită să plece când a plecat ceea ce o făcea pământului? Cât ţi-ai rămas în locul din care mai priveşti oglinda? Îţi aminteşti de mine?

(“– Te rog, nu mă lăsa, fiindcă habar nu am de unde să mă găsesc apoi. Să fiu măcar absenţa ta – cum nu-mi pot prinde rostul”).

Anunțuri