Şi dacă Marea n-a minţit? Putea fi pe degeaba? Chiar nu pricepi cât am fi câştigat să nu ne temem când îmi lăsai fruntea la piept în golul apelor? De ce mai curge vremea – dacă nici sânii tăi nu s-ar fi dezvelit – sub cerul de furtună – pentru ceva, către ceva? Erai destul de mică să îmi încapi într-un sărut, în fostul viitor şi-n algele carbonizate (cabotinate?) ale tăcerii. De ce nu ne rostim acum, trecuţi de noi, de şanse, de blesteme?

Anunțuri