Există numeroase cuvinte cu “V” (“val”, “viaţă”, “viol”, “vis”…), cu “D” (“dor”, “delir”, “demenţă”, “dragoste”) şi cu “S” (“singur”, “sinucidere”, “scop”, “sex”). Am auzit că ar exista chiar şi cu “N” (“noi”, “naiv”, “noapte”, “nimic”), ba mai mult – şi cu “Δ (“îmbrăţişare”, “îndoială”, “înţelegere”, “întristare”) şi cu “M” (“minciună”, “magie”, “moarte”, “mister”)… Însă culmea este că, dincolo de toate acestea, există unul – care se pare că le justifică pe toate (“val”, “viaţă”, “viol”, “vis”, dor”, “delir”, “demenţă”, “dragoste”, “singur”, “sinucidere”, “scop”, “sex”, “noi”, “naiv”, “noapte”, “nimic”, “îmbrăţişare”, “îndoială”, “înţelegere”, “întristare”, “minciună”, “magie”, “moarte”, “mister”…)  – , numai unul cu “B”: “Beethoven”.

Anunțuri