Este suficient că aş putea să folosesc lama din buzunar. Câteva luni. Sau câteva pahare. Admir vestigiile de muşte împodobind peretele. Feţe de curve înoată în alcoolul evidenţei. Nu le privesc: n-aş vrea să te descopăr. Am confruntat nota de plată cu negativul unei poze. Anunţă unul şi acelaşi lucru. Nu are importanţă. Nu-mi trebuie un specialist ca să-mi aleagă whisky-ul. Eu te-am acumulat. E noapte. Şi mi-am ratat cu asemenea har viaţa, încât nu vreau să ne dezamăgesc. În umbre aş putea citi (însă m-am plictisit) gloria tăcută a iminenţei. Vremea s-a dus, a fluierat un arbitru, mă ţin de prelungirile scrumierei, de neoanele părăsite şi de puţinele hârtii pe care le voi preschimba în sticle. În Paradis. Pe lângă târfe, am aici Nimicul. Mi-ajunge.

Anunțuri