A rămas ca dunga unei străzi. “O filă de tăcere” (dacă îţi aduci aminte). Aveam un hamac şi un gutui sub care te auzeam. Şi deja eram singurul. Şi totul s-a strâns către o noapte pe care ţi-ai căutat-o aşa cum îţi construieşti o vină obligatorie. Nu ştiu (nu cred) să mă fi admis în realismul delirului tău. Însă nici nu pricep de ce a trebuit să te laşi ca o pleoapă asupra mea şi asupra lum(in)ii pe care tu mi-ai arătat-o. Voiai să pierd un articol?, să mă faci, din singurul, doar singur?… E foarte puţin, eşti o mincinoasă, iar eu nu sunt chiar imbecil: sunt mort. E altceva.

Anunțuri