Timpul n-are cum să treacă. Nu-i logic. Nu există argumente ca totul să fi fost metaforă. Nu, nu “să fi fost”: să fie. Cum să nu văd aici un paradox naiv, o aporie congenital demontată? Va trebui să mă trezesc, limbajul îmi scapă, dar lumea este ceva serios. Timpul nu trece. Nu-i aşa? Nimic din comedia asta nu e de-adevăratelea. Mai repede, vă rog. Mai repede. Pe urmă va fi prea târziu. Nu, nu “va fi”… Sau… Nimic.

Anunțuri