Ochii mi s-au obişnuit cu absenţa ta. Şi să nu bei din aparenţe: nimic nu s-a schimbat. Nu, nu, mi-e noaptea încă sân de vreme – şi picură otravă. Te chem fiindcă mi se prăbuşesc orele în minute şi minutele în amintiri de care nu mai am nevoie. Sunt ploaie şi cuvânt pe marginea dorinţei, născut agonic şi refuzându-mi evidenţa. Nu mă mai vreau, sunt un învingător!

Anunțuri