Sângele animalului este sângele meu. L-am crescut, habar n-aveam că inelele translucide vor deveni membre cu aparenţă umană. Îi zâmbesc mai departe pentru a-mi da vreme să fug. Nu-i divulg numele, fiindcă aş fi anulat. Nu bricolez metafore, nu este un parvenit, nu este un vierme simbiotic. Vorbim despre o entitate care a depăşit asemănarea  – şi nu subtilizează înfăţişări, ci devine tu sub numele său. Deci nu există nici măcar şansa de a fi confundat cu obiectul care te înlocuieşte: nu faci decât să te priveşti destituit de lipsa unei identităţi care se prezintă cu identitatea ta sub un alt chip.

Mă voi retrage în Nimic – pentru a lovi din umbră! Nu există eroism, dar îmi asum orice nemernicie, lama pe care o ţin ascunsă în buzunar va sfârşi prin a-i străluci în beregată! Voi cuceri golul şi Iadul peste cadavrul acestui rest care îmi bântuie lumea direct din propriul meu trecut!

Amandila yakara, suma valla i skandra!

Plasmă pe retină, abur de mormânt:

Anla ghitra sya-ra, mela ghitra hin-da-ra,

Jos,

Auna-Rha!

Anunțuri