Însă totul a fost o metaforă. Până şi ura plictisitoare a despărţirilor, nopţile supte prin caverne cu iz de oţet. Eram înduioşător (cam ca tine – atunci când îţi cauţi viitorul – cu pletele tale negre – în dimineţile complicate ale unui oraş imaginar şi empatic). N-am înţeles, dar am văzut în luciul feroce al oglinzii. Restul e dietetic, dialectic şi pios.

Anunțuri