Pe unde ne mai stingem îngerii de împrumut ca să ne fim? Eu ţie – algă de neant; apoi (târziu) tu mie – răsărit.

            Un dans dement:

            Carne de clipă, orgă de Lună, formă de apă, şir de uitări, capă de groapă, arc de chemări, fum de cuvinte, şire de vite

ciobite,

silabe de flux, atavice zori, alcooluri de piatră, comori

înzestrate cu gene de moarte (aparte), cu flori de sirenă cântată din sfârcuri, prohod din adâncuri, făcute – absurde – pământuri din gânduri, amin!

(Tu mie – prisos de lipsă. Eu ţie – rândurile astea).

Anunțuri