Te aştept în lumea opusă. Cu paharul în faţă. Şi cu ţigara, evident. Lângă perete. În rest, nu cred că va mai fi cineva. Sau doar sunetul vreunei amânări expirate. Pe jos – îngeri pulverizaţi. Contează? Nu văd. Şi nici nu aş avea de ce. Pesemne că ar şi ploua, că ai fi goală – şi locul tău la fel. Dar nu am să renunţ.

Anunțuri