Mi se întâmplă să gândesc uneori – şi atunci cu trupul tău. Nu simţi cum te bântuie prin vene câte o idee străină?

Mi se întâmplă să rabd anotimpurile – şi atunci cu trupul vocii tale. Nu simţi cum îţi tremură vorba într-unele dimineţi de parcă ar fi decembrie sau aprilie?

Mi se întâmplă să dispar – şi atunci cu trupul durerilor tale. Nu simţi că te încearcă un fel de stingere când îţi aduci aminte?

Mi se întâmplă să fii. Şi atunci – cu trupul meu. Nu simţi că este ceva care nu este când lipseşti?

Anunțuri