Sunt în urma ta. Şi, dacă te aştept, este un soi de hermeneutică. Lumea te înseamnă. De ce să fi apărut o frunză, norii sau timpul – dacă n-ar fi condus la tine? Sau dacă n-ar fi promis a conduce? Un semn este un semn dacă promite a semnifica. Te descifrez pe foaia lumii când merg, zâmbesc, dorm sau ridic braţul. N-ai cum. N-ai cum să nu fii la capăt. Aici, totul te cheamă. Te cere, te numeşte. Până şi dimineţile au chipul tău (scris în limba dimineţilor).

            Sunt urma ta – până la urmă.

Anunțuri