Dacă aş putea să respir fără tine, aş bricola un volum de reţete culinare, aş avea succes, aş bea banii şi apoi aş muri de ciroză.

         Dacă aş putea vorbi fără tine, aş construi un cal plin de greci, un orb ar cânta ceva  despre mine şi apoi aş muri liniştit (probabil că într-o insulă), celebritatea fiindu-mi asigurată.

            Bun. Dacă aş putea merge fără tine, aş alerga până aş muri şi habar n-aş avea unde am ajuns.

            Dacă aş putea scrie fără tine, ce să mai scriu?

            Dacă aş putea să dorm fără tine, m-aş plictisi de mine şi pesemne că aş visa numai că dorm.

       Dacă aş putea gândi că pot să gândesc fără tine, m-aş detesta şi, fără mine, cine dracului ar mai rămâne să se gândească în locul meu că nu poate gândi fără tine?

            Dacă ar exista un răsărit fără tine, mai bine ar face să nu existe.

            Şi dacă aş putea să tac fără să mă doară numele tău nepronunţat, mai bine aş recunoaşte că sunt altcineva.

            Dacă aş fi altcineva, m-aş îndrăgosti de tine – şi nu prea văd diferenţa.

Anunțuri