Uită-te bine la ce scriu. Şi nu citi! Priveşte numai! Sunt corpuri (de literă) care mă înlocuiesc treptat. Şi poate că ne vom iubi ca texte. Măcar atât – blestem – cât să te cioplesc în piatră şi să rămânem goi – de sens – în faţa timpului. În faţa copilăriei noastre, a dimineţilor când ne-am ratat ca să ne transformăm – din noi – în tine însăţi – tu – şi eu într-altfel – ca să avem de ce să scriu.

Anunțuri