Nu fac decât să reproduc o poveste. A unui deal uitat. La poale, oamenii trăiesc azi fără amintiri. O pădure tânără le umbreşte amiezile de vară târzie. Uneori, un şnur de vânt le bântuie strada. Mai sus, printre copacii care abia dacă ating un secol, tace altul. Din scoarţa şi din răşina lui a fost cândva cioplită şi turnată masca unei zeiţe arse. Nu există durere care să n-o fi traversat şi nu există linişte pe care să n-o fi circulat. Acesta este un cifru. Textul în clar va fi dezvăluit, însă nu ştim când. Zeiţa nu era singură.

Anunțuri