Te anunţ oficial că azi am făcut dragoste. Nu mai ştiam chestia cu obscenitatea secretului. Şi mi-am adus aminte copacii, stelele (desigur, în loc de artificii), colinele şi văile dintre umeri şi pubis, în fine, toate platitudinile mai mult sau mai puţin metaforice de care toţi râdem ca idioţii când le trec prin cap altora. Mi-au fost primăveri şi pahare, şoapte (inevitabil!), mi-au fost un pic şi versurile definitive pe care le-aş fi scris dacă (dar nu le-am scris), apoi şi fruntea şi un braţ odihnindu-se pe arcul unui surâs abandonat. Mi-a fost şi mie bine, ce vrei. Şi EA nu a plecat. Nu va pleca. Eu – poate. Mă bucur, însă, că te-am înşelat. Cu Vremea care mi s-a oferit de când te ştiu – şi care, indiferent ce-ai face, rămâne la mine!

Anunțuri