Era, parcă, în octombrie. O staţie de autobuz. El avea o gumă de mestecat şi pantaloni strâmţi. În buzunar – cele trei ţigări ale zilei. Din parc a ieşit un grup mic. A observat mai multe şosete albe, două fuste mai închise, un zâmbet uşor excesiv şi nişte plete negre – după care a urcat.

            Era, parcă, în octombrie. O staţie de autobuz. El avea o ţigară şi pantaloni strâmţi. În buzunar – cele două pachete ale zilei. Dintr-un bloc a ieşit un cuplu. A observat o pereche de mocasini, o fustă scurtă, un zâmbet uşor excesiv şi nişte plete negre. După care a urcat.

            Era, parcă, în octombrie. O staţie de autobuz. El avea ţigările în buzunarul pantalonilor destul de largi. Dinspre o terasă a ieşit un pas complicat de pantofii cu toc. A observat un zâmbet excesiv şi pletele negre. După care paşii au urcat într-un taxi.

            Era, parcă, în octombrie. O staţie de autobuz. El nu mai avea decât ţigările. Poate că, de undeva, nişte pantofi mergeau în direcţia opusă. A observat că se făcuse noapte. S-a îndepărtat pe jos.

            Era, parcă, în octombrie. O staţie de autobuz. El fuma (la geam). Un înger se agăţase de pervaz. Pe stradă nu se auzea nimic. Iar înăuntru bântuiau pletele negre ale unor amintiri zâmbind excesiv.

             Nu se ştie continuarea, însă probabil că a urcat.

Anunțuri