Mă agitasem prin oraş, cu treburi. Ajuns acasă, aveam de pregătit o conferinţă pentru a doua zi. Mi-am pus un pahar de whisky să-mi revin după alergătură. Şi un pic de  muzică. Era o noapte liniştită, abia dacă atinsă de răcoarea toamnei. Am auzit un fâlfâit de aripi în balcon şi am ieşit să văd. Uneori, venea o pasăre şi dormea în jardiniere, culcându-mi plantele. Acum fusese altceva. O adiere se furişa prin teiul apropiat. Lângă jardiniere, am o băncuţă de lemn pe care mai stau în orele calme şi lucrez. De băncuţă am observat răstignită o vulpe. Conferinţa de a doua zi avea o temă interesantă, însă am uitat-o imediat. Am înţeles că nu mă pot răzbuna. Mi-am aprins o ţigară. De acum, trebuia să accept vremea, să mă descurc într-un fel sau altul cu amintirile (care deveniseră mai numeroase decât proiectele). N-am luat vulpea de acolo. Am fumat aproape tot pachetul. Se anunţa o dimineaţă călduţă, probabil că prima când urma să fiu atent la soare, când urma să admit că lumea va contiua să existe fără mine, că asta n-avea nici o logică, dar că, de fapt, nu era logic nici amănuntul că te-am iubit. Încet, o frunză desprinsă din tei mi s-a oprit la picioare. Încă puţin.

Anunțuri