Am cancer la singurătate. Am o tumoră care se întinde pe ore, pe umbre, care mănâncă dimineţi, care sufocă litere şi otrăveşte nopţi.

Am cancer la tine, la lumină – dacă te văd.

Am cancer la memorie, la vise şi la voce, mă roade înmulţirea celulelor în care sunt închis – fără acces la hachiţele tale.

Am cancer la toţi anii din labirint, la gustul buzelor cu care mi-ai surâs.

Am cancer şi la textul ăsta, am cancer la anestezie.

Am cancer la absenţa ta. Şi la îmbrăţişarea noastră, asasino!

Anunțuri