Prin Capitală bântuie un popândău de 180-185 de kilograme, din zidurile şcolilor apar uneori firicele de smântână infectată, aproape verde, pe acoperişurile unor blocuri au fost găsite mormane de capace de canal (de fontă), vecinii mei urlă şi se dau cu frunţile de ziduri, cad veveriţe răstignite pe cozi de mătură şi se înfig în trecători, sub unii arbori sunt viermi de 11 metri, o femeie rage la stele de pe clădiri şi de pe stâlpi, un teatru a vândut urechi în loc de bilete, iar spectatorii au prezentat urechile doamnelor de la intrare să le rupă (voi reveni cu detalii), într-unele căzi au început să răsară dinţi de origine deocamdată necunoscută, la un hotel s-au bătut clienţii cu tigve şi există concitadini ai căror genunchi se îndoaie înapoi, ca la câine, şi gâlgâie în uşa magazinelor, furnici albastre mănâncă bancomate şi borduri şi în genere tot ce începe cu litera “B” (ca: bătrâni, băieţi, borcane, bacşiş, bâte, bolduri, bandane, bişoni, bistrouri, blide, biologi, bonuri şi babe), din găurile de cheie din uşi vin bacterii cât valiza, care vomită recipiente unsuroase din care ies ouă din care ies oi gravide care nasc bidoane pline cu bacterii care se cacă o substanţă care îi face pe cei care deţin uşile din ale căror găuri de cheie au venit să fie dungaţi (oarecum asemănători godacilor): mă doare-n cot! Am să te iubesc până mi se crapă genunchii de nori şi îmi îngheaţă nimicul din ochi, preş de pulbere în calea nopţilor cu bale ascuţite, cu dansuri fără corp şi corpuri de otravă, tăcut în scorburile timpului, căzut şi patruped amuşinându-ţi lipsa până la dizolvare, până la crimă şi la o dimineaţă când mă vei găsi lângă tine!

Anunțuri