Furie barocă, pliu peste pliu, cuvinte în acorduri complicate cu silabe repetate, aliteraţii, geometrie, noduri de noapte cu vocale tăiate cu alte vocale (tăcute), fire de sabie rasă cu apă, cu alge de orgă, fald eufonic, perfect inutil, greşeli de o sită – concavă – , cât un capitol, minciună, exces ori metaforă… Şi cât va mai dura… Cât e ceva de spus, de respirat, cât să te chem, să te mai pierd cât nu te am, să ne gândesc în fel şi fără chip?… De ce să te întreb de ce nu eşti cum intri-n vorbe şi de ce, până la urmă, asta?

Anunțuri