Mă întrebam de ce luasem atâta hrean. Aveam două sacoşe pline. Am intrat în bloc datorită unei vecine care tocmai ieşea. La etajul doi, am văzut un băiat necunoscut; pe scări. Stătea liniştit şi părea că aşteaptă. Vorbea despre o doamnă care îi făcuse un rău neclar. Avea mâna stângă la picioare, încă pulsând. Credea că Dumnezeu este un accident personal. Era idiot. Însă versurile mi s-au părut extraordinare. Când a început să-i curgă sânge din gură, i-am oferit un hrean (semăna cu mâna retezată). Probabil că ţi-a rostit numele. M-am retras înaintea sosirii călăilor de la Salvare. Te iubeam. L-au luat ca pe  gunoi. Evident, nimic nu s-a rezolvat.

Anunțuri