Singur până îmi dispari din jur. Nimic şi tăcere până mi te retragi înapoi în tăcere (şi nimic). Dimineaţă bolnavă când îmi aşezi nopţile în formă de zâmbet. Lama, uneori, îmi străluceşte în minte – până când va deschide viscere tactile, de reptilă, inundându-ţi lumea. Rămâi aşa: pe urmă va fi prea târziu.

            (Feţe lipite-n pereţi de otravă, scânteie de gol).

            Exeunt.

Anunțuri