Lumina se tot schimba. M-am uitat. Mai aveam puţin whisky. Afară nu rămăsese nimic. Înăuntru – fuste cu zâmbete, oameni care zbierau şi nu se auzeau. Era un aer combinat, parfumuri, bubuituri abstracte şi coapse, un fel de linişte complicată cu spermă şi cu transpiraţie, becuri şi dinţi, cu viermi albaştri curgând în violet, menstre şi filosofi, hemoroizi, bale amestecate, palme cu sudoare pe umeri goi, erecţii deviate, nasuri amuşinând o şoaptă înghiţită, amprente pe o halbă (cenuşii de grăsimi), luciri animale, vomă coagulată şi limbi tatonându-se-n penumbră, cărnuri aproximative şi aburi de corp întretăiat cu iz de cireşe, faguri de membre şi batiste grele şi ecrane deformându-şi marginile, şiruri de rotule, de urme cu tălpi cocârjate sub tocuri, degete ude, buze pierdute, căderi îngheţate, mamifere icninde, colţuri de masă lichefiată, inimi şi ulceraţii, puroi, sugestii patrupede, guri bestiale, minute, scurgeri, conlocuiri intestinale şi aorte linse. Cea din urmă zugrăvea (ritmic) o pereche de alge împletite. Mi-am terminat mai întâi picătura de whisky. Fuseseşi avertizată. N-au mai avut ce-i face. Am întins mâinile. Oţelul era călduţ. Ochii aceia se umpluseră de un fel de urină craniană, stupefiaţi. Acum ai vreme să te gândeşti. Multă. Suficientă.

Anunțuri