Una dintre acele nopţi calde ale jumătăţii de octombrie. Veneam către casă. Derbedeii Municipalităţii agravaseră genunile din faţa blocului. Am auzit o voce dintr-una: era o bătrână care se căţăra pe fragmentele de ţevi şi mă întreba dacă vreau nişte mercur. Avea o cutie mare, pesemne că de zeci de kilograme. N-am zis nimic. A vărsat o parte. În băltoacă, am văzut Luna. Şi am văzut un surâs familiar acoperit de nişte buze purulente. Am văzut o lamă strălucind. M-am văzut încolţit. Pe o altă stradă, erai goală, crezându-te la adăpost. Iar bătrâna s-a prăbuşit la loc printre conducte. La picioarele mele rămăseseră doi dinţi şi o pată roşie. Am pus cuţitul înapoi în buzunar.

Anunțuri