Între şoapta umărului tău şi orga plăselelor gata. Între căldura unei seri şi gheaţa lamei. Între oboseala frunţii pe liniştea sânilor şi horcăitul sufocat. Mă priveai uluită, ca şi cum n-ai fi ştiut. Cândva (dar nu mai are importanţă), vorbeam de gelozie ca despre felul în care poate să mă doară alt corp decât al meu. Acum – ne mai vedem: pe urmă. Lasă tăcerea să ne macereze: Infernul  este o soluţie.

            Între şoapta umărului tău gol şi carotida vremii. Prea târziu.

Anunțuri