Ai spune ceva dacă ai afla că sunt viu? Dar dacă toate astea n-ar fi fost inutile? Mă crezi în stare?… Mă crezi că nici metaforele nu mai contează, că am văzut tot ce n-ai vrut să-mi arăţi? Că eram, de fapt, aproape un om? Că, totuşi, nu-mi închipui o dimineaţă fără gândul ăsta otrăvitor (ca mine) la tine?

            Chiar nu pricepi că mă chinui să respir fiindcă n-aş vrea decât să mă priveşti cum suntem când mă priveşti? Chiar nu pricepi nimic?

Anunțuri