Vreme sau geamăt în lucrurile nopţii. Amantă ucigaşă târându-mi-te pe gânduri, pe luminile obosite ale nimicului. Pe-ncolăcite braţe de şarpe al unduirii: te am în voce chiar şi dacă tac. Apoi, ne sărutăm înfiinţându-ne căderea. Îţi caut inima în ţâţe ca să îmi circule un rost prin vid. Şi plec pe loc, pe urmă (a ta). Un timp de câini imaginari, cu botul care muşcă din lună. Din luna care, astăzi, geme în lucrurile nopţii. Şi tot aşa – până te prind. Cu timpul.

Anunțuri