Elimină-mă. (Ce bâlbâială! Cică “Elimină-mă”!…). Ai vocaţia tristei alăturări cu imbecilii. Ca şi mine: doar îi cunoaştem bine amândoi. Unul din ei sunt eu (singurul despre care nu ştiu aproape nimic – în afară de ceea ce mi-ai spus tu privindu-mă fără glas). Apoi elimină-mă – ca pe un exerciţiu de dicţie. Măcar. Fiindcă mai bine un exerciţiu de dicţie decât o babirusă care se joacă de-a sine cu tine ca să te ragă în public, să te grohăie. După care, te rog, elimină-mă.

Anunțuri