Ascuns în propria lipsă, respir din amintirea morţii. De ce a trebuit să fiu acela? Şi unde s-a topit delicateţea pe care mi-o aproximez lovind cu fruntea imaginea din carnea celorlalţi? Voiam doar să iubesc, nu ştiu de unde atâta sânge. Văd zidurile strânse peste membre demenţiale – în oglindă. Şi buzele din care curge vid. Ce dracului s-a întâmplat? Cum de sunt singur între copacii putreziţi? Aş vrea să mă trezesc la mine, la ce a fost, la dimineţile cu tine-n gând. Şi mă târăsc lipindu-mă de găuri, de corpurile oarbe ce colcăie în buzunare de neant. Aştept o mântuire sărutată rece, o incantaţie bestială, regresia îngerilor la patrupede, aripi de rugăciune sufocată în ochiuri de blestem. Să vină Cineva! Ţâţe de hrană (retezate), cadavre de onoare şi dinţi de scrâşnet peste noapte. Nimic.

Anunțuri