În liniştea ţigării de sub streaşină. În albul nopţii ca privirea. În oboseala unei raze trecute printr-un nume. În numele puţin căzut al pleoapelor. În orga timpului şi-n aripi de cuvinte lăsate mai încolo, în oglindă. În ceas de noi – tot singur. În sfârşit. În vremea vocii tale ascunse în trădări.

Anunțuri