Avea un coşmar cu mai multe feţe. Întotdeauna era prea sus. Ajungea undeva, iar punctele de reper se dovedeau insuficiente sau nesigure.  Nu cădea niciodată, însă era limpede că avea să o facă. I se întâmpla să fie deasupra Mării, dar şi deasupra unui colţ de oraş, a unui cotlon fără personalitate distinctă, a orice: important era că avea să cadă. I-a povestit unui prieten. Acela i-a spus că îşi visa propriul intestin. I s-a părut o aiureală, dar în noaptea următoare a visat iarăşi că stătea să cadă – acum într-un fel de canal cilindric, vertical, umplut cu nu se ştie ce lichid abject (în formă de păpuşă). Un alt prieten i-a sugerat să facă nişte analize – poate avea cancer: inconştientul căuta să i-l reveleze. În loc de analize, a făcut nişte cumpărături. Se întreba cum poate să viseze că se prăbuşeşte în ceva din el însuşi. A răspuns: o gaură neagră este o gaură de mărime rezonabilă – în care se poate prăbuşi o constelaţie. Deci: el se putea prăbuşi într-o bucată a propriului său intestin. Dar, mai precis, în care? A studiat şi a optat pentru jejun ori ileon. Era comod. Pe 24 noiembrie, nu a mai fost găsit în patul său.

Anunțuri